Archive for the Category »Interesante «
Sa incepem de la km zero al drumului obtinerii carnetului de somer dedicat. Mai intai si intai trebuie sa te asiguri ca firma la care lucrezi intra in faliment. Fie ca pui si tu umarul la greu in acest sens, fie ca are un manager prost ca noaptea sau un patron suficient de hotz, fie ca nu o iarta criza economica mondiala. Mai exista si sansa ca firma sa faca doar disponibilizari. Ca sa-ti atingi obiectivul, in acest caz, e musai sa te pui rau cu seful: il injuri de mama, de cristelnita ori pur si simplu te faci ca-i vrei postul. Mai sunt si alte variante care depind de imaginatia si determinarea fiecaruia. Este total nerecomandat sa-ti dai demisia sau sa te desparti de locul de munca cu acordul partilor, pentru ca nu o sa-ti indeplinesti in veci visul de a-ti bate postasul la usa cu indemnizatia de somaj.
Dupa ce te-ai asigurat ca esti pe cale cea buna, treci la nivelul urmator. Te uiti pe internet ce acte iti trebuie. Atentie, dupa ce vezi ditamai hartogaria iti vine sa te lasi pagubas. Sfatul meu e sa te tii tare, nimic nu se obtine usor in viata! Mergi la un xerox si cu 10 roni o sa ai o mapa de prezentare aproape completa. Dupa, sau inainte, da o fuga pana la fisc si fa o cerere pentru eliberarea adeverintei ca nu obtii niciun venit. Peste 48 de ore mai da o raita sa iei tzidula. E gratuita. Pana te odihnesti, fii sigur ca ai 25 de roni si du-te la medicul de familie. Contracost, o sa intri in posesia unui certificat ca esti numai bun de munca. Apoi treci pe la firma, cere o hartie ca te-au disponibilizat si una ca este la zi cu darile la stat. Daca n-a platit, inseamna ca ai mare ghinion. Imprumuta-te la un prieten si da-le tu banii sa-si achite datoriile. Altfel, totul se termina aici. Dosarul iti va fi respins de Fortele de Munca si e pacat. Urmeaza-ti visul!
Cand te consideri suficient te pregatit planifica-ti o misiune de recunoastere la Agentia Locala pentru Ocuparea Fortei de Munca. O sa afli ca a doua zi la sase dimineata ar cam trebui sa fii din nou pe trotuarul din fatza. Culca-te devreme!
Ai auzit ceasul desteptator? Da-te repede jos din pat, puturosule. Las-o incolo de cafea, o sa ai timp berechet mai incolo sa bei cate vrei. Ia RATB-ul si tzusti la Agentie. De preferat ar fi sa te duci la volanul unui Mercedes S klasse. Alta prestanta ai avea. Cum necum, obligatoriu e sa ajungi urgent.
Nu esti primul? Intreaba la cine e lista. Daca sunt inscrise deja 30 de persoane renunta. Inapoi in Mercedes si in zece-cinspe minute esti inapoi in pat. Esti un om liber, ce mama lui Proces Verbal! Ziua urmatoare pune ceasul sa sune cu o ora mai devreme. Poate ai norocul sa intocmesti chiar tu lista.
Ai prins lotul de treizeci? Ok. Programul incepe la 8.30. Pana la 8.15, cand se dau bonurile de ordine, faci ce vrei cu timpul tau. Socializezi cu ceilalti colegi, tragi un pui de somn in Mercedes, cauti de-ti vine rau un wc in zona si pana la urma tot in boscheti ajungi, bei o cafea la cel mai apropiat butic etc. Sfatul medicului: Berea nu face bine pe burta goala.
S-a facut 8.15, ti-ai luat bonul. Iarasi timp la dispozitia ta. Da-l in ma-sa de doctor, ca el are salariu, bine-mersi, profita si bea o bere. Ridica moralul. Revino la ora fixata. Nu te speria de coada aparuta. Nu te afecteaza. Deocamdata. Incepand de luna urmatoare o sa ai parte de ea, cand te intorci dupa viza.
Intra in cladire. O sa te strige un functionar. Nu pe nume, ci pe numar. Odata intrat in birou, intr-o ora iesi somer cu acte in regula. Aaa, inca ceva. La orice intrebare a functionarului ia-l pe nu in brate. Nu stii sa faci nimic. Altfel, in loc de carnet de somer, te pomenesti, Doamne fereste, cu o propunere de servici. Nu ar fi pacat de munca ta?
Ti-a fost inmanat carnetul? Iesi in strada si trage adanc aer in piept. Meriti! De aci incolo nu ai decat sa astepti postasul intre 16 si 20 ale lunii. Nu esti acasa ca ti-ai gasit un job la negru? Nu dispera. Intre 21 si 24 treci tu pe la oficiul postal de care apartii si ridica cele cinci milioane de lei vechi.
Somaj fericit!
Sursa: www.urbaniulian.ro
Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.
Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile “responsabile”.
Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.
Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că “a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim…
Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi…
Autor: Pablo Neruda – poet şi om politic chilian
Cea mai cunoscuta si mai la indemana metoda de contraceptie are o istorie incerta. Abia din secolul XIII stim sigur cum au evoluat lucrurile, insa pana atunci totul este invaluit in mister, cu pareri sceptice privind existenta prezervativului.
Pe vremea egiptenilor si a grecilor, cunostintele in ceea ce priveste ciclul menstrual erau suficient de avansate si femeile stiau exact cand sunt in siguranta. In afara perioadei fertile, practicau sexul normal iar barbatii utilizau coitus intreruptus. La ovulatie, se practica sexul anal care iata, are o origine destul de veche. Cum astrologia si simbolurilor jucau un rol important in viata egiptenilor indeosebi, femeile aveau si diverse amulete, unele le ajutau sa ramana insarcinate, altele le fereau de sarcini nedorite. Chiar si atunci, incercari timide dar acceptate de unii istorici releva existenta unor materiale tratate cu diferite uleiuri, care acopereau numai glandul si ofereau un anumit grad de protectie. Se crede ca unele femei se protejau cu vezica de capra, pe post de diafragma.
Evolutia pe mai departe in Europa aduce Imperiul Roman in prag de colaps, prin anii 400. Crestinismul devine tot mai pregnant si promoveaza contraceptia drept pacat. Ori copii, ori abstinenta, spune Biserica. Pe langa aceste “ordine ceresti”, cu siguranta ca unii nu au dorit chiar sa se supuna, practicand metode care astazi par incredibile. Unele surse citeaza chiar introducerea penisului in zeama de ceapa. Va imaginati cat de placut era apoi actul sexual…
Asia a mers un pic mai departe. In China, secolul XV aduce prezervativul care acoperea numai glandul, acesta fiind facut din intestin de oaie sau o hartie unsa cu ulei. Japonia avea o “casca de protectie” facuta din carapace de testoasa sau corn de animal…1494 a insemnat anul in care o boala cu transmitere sexuala a inceput sa faca ravagii in toata lumea. Neexistand antibiotice, boala evolua rapid in cele patru stadii, in numai cateva luni omorand fiecare om infectat cu treponema. La mijloc de secol XVI, Gabriele Falloppio face studii si inventeaza un manson tratat cu un amestec de substante, ce urma sa imbrace intreg penisul. Moda a acceptat si intestinul sau vezica de capra, precum si pielea foarte fina (Asia). Toate acopereau organul copulator in intregime.
Prezervativul a fost motiv de cearta pentru clasele sociale diferite. Intelectualii englezi s-au revoltat pe noile metode, considerandu-le ineficiente. Multi spuneau ca ele imping barbatii la sex cu persoane necunoscute. Altii erau de parte placerii, clar diminuate. Paturile mai sarace nu-si permiteau luxul de a cumpara asemenea solutii, avand desigur multi infectati cu sifilis sau alte boli. Secolele XVII si XVIII parca s-au intors la problemele si incertitudinile de altadata.
A trebuit sa vina un Charles Goodyear in 1844 si sa inventeze vulcanizarea cauciucului, care a adus si primele prezervative din cauciuc, finisate si tratate, in 1855. Desigur, producerea se facea in mici ateliere de catre un personal nespecializat, costurile fiind inca relativ mari. In 1912, germanul Julius Fromm amesteca cauciucul cu benzina, introducand apoi matrite din sticla in suspensie. prezervativele sunt mai subtiri, conservand mai mult placerea. Din 1920, a aparut latexul, cauciucul in suspensie, pe baza de apa. Automatizarea a scazut incredibil costurile. Prezervativul devenise comod, sigur, oferind mai multa placere. In 1930 deja apareau fabrici specializate.
Impunerea pe piata s-a facut insa greu. Descoperirea HIV in 1981 si certificarea in 1982 a transmiterii sexuale a noului virus a propulsat vanzarile, mai ales in randul americanilor. Totusi, cercetatorii de seama, pe langa presedintele Reagan, nu erau de acord cu prezervativul, mentionand ca SIDA apare la homosexuali si consumatorii de droguri, ei meritand oarecum aceasta boala. Cand cifrele au dat peste cap orice mentalitate, nimeni nu a mai avut incotro si programele sociale au impus prezervativul in randul populatiei, indiferent de clasa sociala.
Astazi, prezervativul reprezinta cea mai comuna metoda de contraceptie si profilaxie a BTS-urilor.
Sursa: www.yuppy.ro
Comentarii recente